Acces membri
Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti
Skip Navigation Links

COMUNICAT DE PRESĂ
PRIVIND
ADOPTAREA DE CĂTRE PARLAMENTUL ROMÂNIEI A LEGII PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA LEGII NR.134/2010 PRIVIND CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ, PRECUM ŞI PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA UNOR ACTE NORMATIVE CONEXE

Plenul Camerei Deputaților a adoptat în ședința din data de 30 septembrie 2014, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (PL-x 437/2014).
Proiectul de lege provine dintr-o inițiativă legislativă formulată de un grup important de parlamentari care și-a manifestat dorința de a-și însuși amendamentele formulate atât de către UNEJ, cât și pe cele formulate de către Ministerul Justiției și de către membrii Comisiei juridice cu prilejul dezbaterilor Proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (PL-x 163/2014) - inițiativa legislativă care făcând parte din categoria legilor organice, și neîntrunind numărul necesar de voturi pentru adoptarea acesteia (respectiv 202 voturi), a fost respinsă la data de 24 iunie 2014.
Dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților au fost deosebit de importante pentru Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, în sensul că toate textele proiectului de lege au fost rezultatul unor discuții și analize complexe atât teoretice, cât și practice ale situațiilor concrete cu care se confruntă destinatarii actului de executare silită și nu numai.
Printre principalele modificări și completări aduse Codului de procedură civilă, prin proiectului de lege menționat mai sus, dorim să amintim:
1. Pentru ca sistemul judiciar să integreze în mod real şi eficient noile standarde procesuale, în interesul cetăţeanului căruia i se adresează serviciul public al justiţiei, din practica materiei executării silite a reieșit necesitatea promovării unor modificări în sensul eliminării etapei de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţelor şi atribuirea acesteia executorilor judecătoreşti.
Intervenţiile legislative au fost justificate prin faptul că, urmare a analizării opiniilor exprimate de judecătorii de la instanţele consultate de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la efectul aplicării noului Cod de procedură civilă în materia executării silite, s-a constatat o creştere a volumului de activitate a instanţelor de executare din cauza numărului relativ mare de cereri de încuviinţare a executării silite formulate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. S-a apreciat că pentru a elimina inconvenientul rezultat din această sporire a competenţei, se impune eliminarea etapei de încuviinţare a executării silite din competenta instanţei şi atribuirea acestei sarcini executorului judecătoresc.
2. Totodată, din practică a reieșit necesitatea reintroducerii procedurii de învestire cu formulă executorie pentru titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, în vederea asigurării unui control al instanțelor de judecată asupra acestor categorii de înscrisuri, și ținând cont de faptul că încuviințarea executării silite presupune o etapă ulterioară care constă în verificarea îndeplinirii condițiilor de formă, verificare pe care o va realiza executorul judecătoresc competent.
Este recomandat ca învestirea cu formulă executorie să fie aplicată numai altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti. În cazul acestora din urmă, aprecierea asupra caracterului de titlu executoriu ar fi pur formală şi prezintă garanţii suficiente pentru ca punerea lor în executare să se rezume numai la un control a posteriori din partea instanţelor de judecată. Un eventual control de constituţionalitate ar putea să distingă între cele două situaţii şi să realizeze că numai în cazul titlurilor, altele decât hotărârile judecătoreşti, controlul a priori din partea instanţei ar fi necesar.
3. În ceea ce privește competența executorului judecătoresc, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, s-a impus necesitatea completării dispozițiilor art.651 alin. (1) lit. b), în sensul introducerii competenței alternative a executorului judecătoresc din circumscripția curţii de apel unde se află bunurile, pe lângă competența executorului judecătoresc de la sediul debitorului.
4. Totodată, s-a prevăzut și situația în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, caz în care competența aparține oricărui executor judecătoresc.
Modificarea a avut la bază faptul că, uneori, bunurile mobile nu pot fi cunoscute, astfel încât competenta executorului nu poate fi determinată de locul situării lor, aspect care poate fi verificat post factum, ceea contravine regulilor în materie de nulitate pentru necompetenţă.
5. Mai mult decât atât, s-a impus necesitatea eliminării posibilității extinderii competenței teritoriale a executorului judecătoresc în cazul existenței bunurilor debitorului în raza mai multor curți de apel. În ceea ce privește executarea silită imobiliară, urmărirea silită imobiliară este de competenţa exclusivă a executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul.
În situația în care se urmăresc mai multe imobile aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează în respectiva circumscripţie, la alegerea creditorului.
Eliminarea extinderii competenţei asupra bunurilor imobile s-a justificat pentru celeritatea desfăşurării actului de executare silită şi din raţiuni de costuri pentru creditor şi adjudecatar. Extinderea competenţei teritoriale a unui executor judecătoresc asupra unui imobil situat în circumscripţia unei alte curţi de apel poate genera întârzieri în executare, costuri ridicate (cheltuieli de transport, cazare, etc.), iar valorificarea imobilului s-ar face în condiţii defavorabile atât pentru adjudecatar cât şi pentru creditor.
6. O altă reglementare importantă vizează contestaţia împotriva procesului-verbal de licitaţie, care a înlocuit contestația împotriva actului de adjudecare. Modificarea presupune renunțarea la soluţia actuală care îl obligă pe adjudecatar să depună integral preţul pentru ca, în cazul introducerii contestaţiei împotriva actului de adjudecare, să aştepte până la 2 ani de la data depunerii preţului pentru a se bucura ca proprietar tabular (art. 855 alin. (1) din CPC în formularea în vigoare). Forma actuală este deficitară prin aceea că deschide calea unei contestaţii speciale împotriva unuia dintre cele mai puţin criticabile acte întocmite de executorul judecătoresc, şi anume actul de adjudecare a imobilului scos la licitaţie. În realitate, actul de adjudecare, în sine, nu prezintă vicii decât rareori, viciile invocate de debitor sau terţi interesaţi referindu-se la probleme de fond ale executării în genere, ale urmăririi imobiliare, în particular ale modului în care s-a desfăşurat şedinţa de licitaţie în care s-a consumat adjudecarea. De aceea, se impunea deplasarea obiectului atacului în instanţă de la nivelul actului de adjudecare la cel la şedinţei de licitaţie în care s-a consumat adjudecarea. Totodată reglementarea vine în sprijinul valorificării drepturilor creditorilor care sunt puși deseori în situația de a nu-și recupera cu celeritate creanțele, fapt ce poate genera un impas financiar major pentru aceștia.
7. Urgența adoptării acestei inițiative legislative s-a impus şi luând în considerare faptul că, în ziua de 17 iunie 2014, Plenul Curţii Constituţionale a constatat că dispoziţiile art. 650 alin.(1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.
Prin proiectul de lege s-a pus în acord textul declarat neconstituţional cu Decizia Curţii Constituţionale în sensul că, „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu este în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”
8. O modificare legislativă deosebit de importantă pentru profesia executorului judecătoresc s-a impus ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, care prevede la art. 1 alin. (2), executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.
Astfel, după articolul 20 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, s-a introdus un nou articol, articolul 201, cu următorul cuprins:
„Art. 201 - (1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare dobândirii calităţii de executor judecătoresc şi are drept scop pregătirea profesională a executorului judecătoresc la începutul exercitării profesiei.
(2) Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data încheierii contractului individual de muncă cu un executor judecătoresc.
(3) Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba, la cerere, reducerea perioadei de stagiu la un an pentru executorii stagiari care se remarcă în activitatea profesională pe baza rezultatelor obţinute la conferinţele de stagiu şi a referatului executorului judecătoresc îndrumător.
(4) Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba, în baza unei cereri motivate, reducerea perioadei de stagiu pentru executorii stagiari care au intrat în profesie în temeiul Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, şi care, din motive neimputabile acestora, nu şi-au putut efectua perioada de stagiu în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din lege.”
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2), ”executorii prevăzuţi la art. 1 alin. (2) vor fi angajaţi, prin grija camerelor executorilor judecătoreşti, stagiari în cadrul unui birou din circumscripţia unei judecătorii din raza teritorială a curţii de apel unde şi-au desfăşurat, în principal, activitatea ori din circumscripţia unei judecătorii din raza teritorială a curţii de apel unde se află sediul instituţiei de credit sau al instituţiei financiare nebancare ori al cooperativei de credit în cadrul căreia şi-au desfăşurat activitatea.”
Față de cele prezentate mai sus, având în vedere că nu există o dispoziţie legală care să prevadă posibilitatea acordată Camerelor de a solicita unui executor judecătoresc să încheie un contract individual de muncă cu un executor stagiar, exista în prezent un blocaj procedural şi legal de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 287/2011.
Ne folosim de acest prilej pentru a mulțumi membrilor Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților pentru tot sprijinul acordat în vederea promovării unor texte de lege desprinse din practica executării silite, și care aduc un plus de eficiență actului de executare. Totodată, dorim să mulțumim și reprezentanților Ministerului Justiției și ai Consiliului Superior al Magistraturii care au fost prezenți la dezbaterile din cadrul Comisiei juridice.
Nu în ultimul rând, dorim să le mulțumim colegilor noștri, domnilor executori judecătorești, care și-au adus aportul la elaborarea textelor de lege menționate mai sus.
Publicat 02.10.2014